BĂTĂT'OR¹, bătătoare, s.n. 1. Băţ, lopăţică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăţa de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Băţ subţire, la un capăt cu o rotiţă de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău. 4. Parte a meliţei pe care se asează transversal inul sau cânepa, spre a fi meliţate. 5. Scândură mică, dreptunghiulară, care serveste la tasarea pământului semănat din grădină. - Lat. batt(u)atorium.
Sursă : DEX'98 (3783)  - paula

BĂTĂT'OR², -OARE, bătători, -oare, adj., s.f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenţia în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopăţică cu care se bate pânza (când se inălbeste) sau rufele (când se spală); mai. 2. Masină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. - Bate + suf. -ător.
Sursă : DEX'98 (3784)  - paula

BĂTĂT'OR s. v. cuţit, limbă.
Sursă : Sinonime (173694)  - siveco

BĂTĂT'OR s. 1. (pop.) brighidău, mâtcă, (reg.) drugă, ferdideu, litcă, mescă, roată. (~ pentru alegerea untului.) 2. v. tel. 3. (TEHN.) scaun, strat, trup. (~ la meliţă.)
Sursă : Sinonime (173693)  - siveco

bătăt'or adj. m., pl. bătăt'ori; f. sg. si pl. bătăto'are
Sursă : DOR (226568)  - siveco

bătăt'or (instrument casnic) s. n., pl. bătăto'are
Sursă : DOR (226569)  - siveco

BĂTĂT//'OR² ~o'are (~'ori, ~o'are): ~ la ochi care apare ca evident si incontestabil în ochii tuturor; flagrant; izbitor. /a bate + suf. ~ător
Sursă : NODEX (324844)  - siveco

BĂTĂT//'OR¹ ~o'are n. 1) Obiect cu care se bat covoarele; palmă. 2) Parte a putineiului în formă de băţ, prevăzut cu o scândură mică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul. 3) Parte a bătătoarei sau a meliţei pe care se asază cânepa sau inul pentru a fi bătute sau meliţate. /<lat. batt[u]atorium
Sursă : NODEX (324843)  - siveco